M-am gândit și eu, ca tot omul, cum ar fi să mă apuc de un business, să muncesc pentru el și să-l fac să crească. Așa că, muritor de rând fiind, urmăresc știrile despre finanțările europene, încercând să înțeleg în ce fel aș putea beneficia de una pentru un start-up.
Am trecut de pielea de găină pe care mi-o provoacă lecturile cu acronime necunoscute, gen: MFE, POCU, POR, AFIR, FEDR (găsiți multe asemenea la sursă ), ca să mă informez. Dar mi-am dat seama că cel mai bine pot să înțeleg ce înseamnă să devii antreprenor, de la cineva care a trecut prin proces. Și iată-mă-s cu ocazia de a vorbi cu Tea Vasilescu și Lucia Roșca despre tânărul brand vestimentar pe care l-au fondat - Picabu . Cum mi se pare o poveste cu grozav de multe învățăminte, am decis s-o împărtășesc și altora, încercați de același spirit antreprenorial. Multe mulțumiri Teei și Luciei pentru timp și bună-voință!
Dedesubtul rochiilor
 |
| Picabu, Rochie Guerilla Girl |
Test - fulger înainte să clipești:
Tu ai decide să dai click pe rochia aceasta?
Sau ai ignora-o și ai trece mai departe?
La această întrebare simplă se rezumă șansa de a câștiga un client pe Internet. Până la a fi însă acel norocos participant la războiul de gherilă dintre magazinele online, ai de bătut o cale lungă de la idee și până la viitorul client fericit. Este un drum pe care mulți se împotmolesc și puțini răzbesc.
Să luăm exemplul ținutei din imagine, disponibilă online – creația tânărului brand vestimentar Picabu despre care vă spuneam. Acesta a fost înființat la începutul anului 2016 de către: Tea Vasilescu – Innovation Manager la Hochland, cu o experiență solidă de cercetare de piață în spate, în colaborare cu Lucia Roșca – talentata fashion designer a creațiilor Picabu, care și-a urmărit până de curând pasiunea pentru design în paralel cu cariera de Brand Manager la Paravion.
Iată, în puține cuvinte, povestea plină de aventură și adrenalină a tinerei întreprinderi creative, așa cum am înțeles-o de la minunatele femei care i-au dat viață:
Iată, în puține cuvinte, povestea plină de aventură și adrenalină a tinerei întreprinderi creative, așa cum am înțeles-o de la minunatele femei care i-au dat viață:
Pasul 1: Travaliul înființării unei firme, cu toate trebulațiile întocmirii unui plan de afaceri și obținerea unei cofinanțări prin fonduri europene, mai precis din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013.
Trecând peste procesul ”a fi sau a nu fi” (ce fel de business pornesc? primesc finanțare sau nu primesc?) ajungem la emoția anunțului oficial: ”Au venit în sfârșit fondurile!” Cu 6 luni întârziere! Așadar, investițiile pentru atelier au fost făcute în cea mai mare urgență, pentru că altfel s-ar fi pierdut finanțarea. Cel mai dificil în această etapă, ne spune Tedora, au fost ”deciziile în situații de maximă incertitudine. Practic, până în prima săptămână din decembrie 2015, nu știam dacă vom face ceva. La sfârșit de decembrie aveam deja toate achizițiile făcute. Deși nu aveam un punct de lucru – a trebuit să angajăm oamenii – greu de găsit după criteriile din acordul de finanțare primit, pentru că majoritatea persoanelor cu calificare reală în domeniu sunt mai în vârstă decât citeriile impuse.”
Tea a fost cea care a inițiat proiectul, așa că am fost curioasă dacă au existat clipe în care a simțit c-o să renunțe. Iată ce mi-a răspuns: ”Foarte multe. Mai ales la început, când trebuia să pierd nopți la rând completând acte în loc să gândesc concret ce urmează să facem. Am continuat pentru că o șansă asemănătoare mă gândeam că nu vom mai avea niciodată... Și cred că am continuat pentru că încă aveam energie... Și speranță. Am învățat foarte multe despre limitele mele. Cele pe care le am, dar nu le cunoșteam și... Chiar mai interesant de atât, cele pe care credeam că le am, dar s-a dovedit că erau mult mai departe decât îmi imaginasem.”
Iar acum poți să tragi adânc aer în piept, pentru că urmează restul epopeii.
Pasul 2: Primele demersuri de închegare a unui brand și a unei imagini de brand coerente.
Lucia a preluat, bineînțeles, frâiele în etapa de branding, alături de câțiva colaboratori de încredere. Abia acum putem vorbi de nașterea propriu-zisă a brandului Picabu. Haideți să facem cunoștință cu acesta:
”La Picabu ne jucăm mult, și când spunem că ne jucăm, nu ne referim neapărat la hainele noastre, care pot fi și serioase, ci la felul în care vrem să ne perceapă oamenii care se uită la noi: suntem hedoniste, dar nu obsedate de o viață toată roz; suntem zvelte, dar știm că asta nu e ceva fizic, ci mai curând ceva mental; știm să seducem, dar n-avem nevoie să provocăm.
Picabu nu lucrează cu stereotipuri, nu caută inspirația în reviste și în lumea celebrităților, ci în femeile minunate care ne trec pragul. S-ar putea ca hainele din colecțiile noastre să vă îmbrace perfect, dar dacă nu, tot ce trebuie să faci e să vii la noi și să îți facem ceva pe măsură. Pe măsura frumuseții și eleganței tale.”
Frumos, nu :) ? Ține-te de acest zâmbet pentru că urmează LUPTA!
Pasul 3: Începe producția și vânzarea propriu-zisă. Aici sunt două mari probleme de rezolvat pentru ca o afacere de producție cu vânzare online să supraviețuiască, plătindu-și dările, materia primă și salariile: Cum reușim să producem eficient? Cum facem clienții să vină la noi? Să vedem cum s-au descurcat Tea și Lucia cu ele.
Ca designer, Lucia este cea care aduce la viață creaţiile Picabu și tot ea este cea care a atras primele cliente, care îi apreciau deja viziunea estetică. Apoi, prin promovare și parteneriate cu alte magazine online, numărul comenzilor a început să crească și banii au început să vină. În curând, Picabu promite să devină sustenabil. Trebuie spus că munca unui designer nu se oprește doar la design într-o mică afacere, iar Lucia și-ar dori să poată aloca mai mult din timpul său laturii creative. De fapt dragostea pentru creație a determinat-o de curând să îşi încheie cariera de Brand Manager, pentru a se dedica în totalitate celei de designer: ”Când o să simt că am făcut tot ce se putea face pe marketing la Paravion, o să pot pune împăcată toată această parte într-un sertar şi mă voi focusa doar pe haine.”
Provocarea cea mai dificilă de business la acest moment, ca în cazul majorității micilor afaceri la început, este cash flow-ul (diferența dintre încasările și plățile curente) – problemă care și duce la disparația multor dintre tinerele start-up-uri. Deficitul de cash-flow vine de la distanța dintre producție și încasarea banilor – ca exemplu, sunt magazine online partenere Picabu care întârzie cu plata produselor vândute peste o lună și jumătate. Mai mult decât atât, trebuie găsit un echilibru între resursele de producție disponibile pe de o parte, costurile de producție pe de altă parte și cererea propriu-zisă. Pentru că atelierul face atât haine pe comandă (foarte costisitoare ca timp), cât și creații vestimentare în serie limitată (maxim 10 unități per model), este cu atât mai dificil să gândești un management de producție eficient.
În încheiere, am întrebat cele două jumătăți care fac să bată tânăra inimă a Picabu dacă au vreun sfat pentru antreprenorii aspiranții și iată ce au răspuns ele:
Lucia:
”Să știe că nu există o ”Mare carte a Cunoașterii” cu care te naşti în braţe și e normal ca la început să nu știi, să te lovești de lucruri. Înveţi iar data viitoare va fi mai puțin dureros.”
”Nu poți să deschizi o afacere într-o doară, este nevoie de mult pragmatism și focus pe lucruri cu adevărat importante.”
”Pentru designerii la început de drum: acordă-ţi timp şi spaţiu şi înţelegere, să te joci până îți definești stilul, estetica. Fii exigent cu tine însuţi, dar nu aspru. Pentru că e o continuă explorare şi altfel rişti să te epuizezi din prima clipă.”
Tea:
”Să-și pună toate ouăle într-un singur coș, apoi să nu scape coșul din vedere nici o clipă! Să estimeze foarte bine cheltuielile, să discute cu alții din branșă, să facă planuri pe mai multe scenarii: și de cheltuieli, și de sustenabilitate (chiar dacă nici unul nu o să se întâmple - și cel mai probabil asta va fi situația - dar măcar îi oferă o flexibilitate mentală). E important să-ți dai seama că poți muta coșul cu ouă. După ce estimează foarte bine cheltuielile, să adauge 30% pentru neprevăzut.
Apoi, la nivel personal, să facă ceva în care crede, care să-l bucure suficient încât sacrificiile să i se pară un mizilic și să-și stabilească clar ordinea priorităților.
Să nu se bazeze pe faptul că se va putea susține doar din relațiile lui: să aibă un plan pentru găsirea continuă de clienți noi, să investeacă în promovare, să nu facă "cadouri" și să nu arunce "good money after bad money" (bani buni după bani pierduți într-o investiție proastă). Este important să iți păstrezi flexibilitatea, să știi că ai mereu o alegere - chiar dacă la prima vedere te simți constrâns.”
Trecând peste procesul ”a fi sau a nu fi” (ce fel de business pornesc? primesc finanțare sau nu primesc?) ajungem la emoția anunțului oficial: ”Au venit în sfârșit fondurile!” Cu 6 luni întârziere! Așadar, investițiile pentru atelier au fost făcute în cea mai mare urgență, pentru că altfel s-ar fi pierdut finanțarea. Cel mai dificil în această etapă, ne spune Tedora, au fost ”deciziile în situații de maximă incertitudine. Practic, până în prima săptămână din decembrie 2015, nu știam dacă vom face ceva. La sfârșit de decembrie aveam deja toate achizițiile făcute. Deși nu aveam un punct de lucru – a trebuit să angajăm oamenii – greu de găsit după criteriile din acordul de finanțare primit, pentru că majoritatea persoanelor cu calificare reală în domeniu sunt mai în vârstă decât citeriile impuse.”
Tea a fost cea care a inițiat proiectul, așa că am fost curioasă dacă au existat clipe în care a simțit c-o să renunțe. Iată ce mi-a răspuns: ”Foarte multe. Mai ales la început, când trebuia să pierd nopți la rând completând acte în loc să gândesc concret ce urmează să facem. Am continuat pentru că o șansă asemănătoare mă gândeam că nu vom mai avea niciodată... Și cred că am continuat pentru că încă aveam energie... Și speranță. Am învățat foarte multe despre limitele mele. Cele pe care le am, dar nu le cunoșteam și... Chiar mai interesant de atât, cele pe care credeam că le am, dar s-a dovedit că erau mult mai departe decât îmi imaginasem.”
Iar acum poți să tragi adânc aer în piept, pentru că urmează restul epopeii.
Pasul 2: Primele demersuri de închegare a unui brand și a unei imagini de brand coerente.
Lucia a preluat, bineînțeles, frâiele în etapa de branding, alături de câțiva colaboratori de încredere. Abia acum putem vorbi de nașterea propriu-zisă a brandului Picabu. Haideți să facem cunoștință cu acesta:
”La Picabu ne jucăm mult, și când spunem că ne jucăm, nu ne referim neapărat la hainele noastre, care pot fi și serioase, ci la felul în care vrem să ne perceapă oamenii care se uită la noi: suntem hedoniste, dar nu obsedate de o viață toată roz; suntem zvelte, dar știm că asta nu e ceva fizic, ci mai curând ceva mental; știm să seducem, dar n-avem nevoie să provocăm.
Picabu nu lucrează cu stereotipuri, nu caută inspirația în reviste și în lumea celebrităților, ci în femeile minunate care ne trec pragul. S-ar putea ca hainele din colecțiile noastre să vă îmbrace perfect, dar dacă nu, tot ce trebuie să faci e să vii la noi și să îți facem ceva pe măsură. Pe măsura frumuseții și eleganței tale.”
 |
| Showroom-ul Picabu |
Pasul 3: Începe producția și vânzarea propriu-zisă. Aici sunt două mari probleme de rezolvat pentru ca o afacere de producție cu vânzare online să supraviețuiască, plătindu-și dările, materia primă și salariile: Cum reușim să producem eficient? Cum facem clienții să vină la noi? Să vedem cum s-au descurcat Tea și Lucia cu ele.
Ca designer, Lucia este cea care aduce la viață creaţiile Picabu și tot ea este cea care a atras primele cliente, care îi apreciau deja viziunea estetică. Apoi, prin promovare și parteneriate cu alte magazine online, numărul comenzilor a început să crească și banii au început să vină. În curând, Picabu promite să devină sustenabil. Trebuie spus că munca unui designer nu se oprește doar la design într-o mică afacere, iar Lucia și-ar dori să poată aloca mai mult din timpul său laturii creative. De fapt dragostea pentru creație a determinat-o de curând să îşi încheie cariera de Brand Manager, pentru a se dedica în totalitate celei de designer: ”Când o să simt că am făcut tot ce se putea face pe marketing la Paravion, o să pot pune împăcată toată această parte într-un sertar şi mă voi focusa doar pe haine.”
Provocarea cea mai dificilă de business la acest moment, ca în cazul majorității micilor afaceri la început, este cash flow-ul (diferența dintre încasările și plățile curente) – problemă care și duce la disparația multor dintre tinerele start-up-uri. Deficitul de cash-flow vine de la distanța dintre producție și încasarea banilor – ca exemplu, sunt magazine online partenere Picabu care întârzie cu plata produselor vândute peste o lună și jumătate. Mai mult decât atât, trebuie găsit un echilibru între resursele de producție disponibile pe de o parte, costurile de producție pe de altă parte și cererea propriu-zisă. Pentru că atelierul face atât haine pe comandă (foarte costisitoare ca timp), cât și creații vestimentare în serie limitată (maxim 10 unități per model), este cu atât mai dificil să gândești un management de producție eficient.
În încheiere, am întrebat cele două jumătăți care fac să bată tânăra inimă a Picabu dacă au vreun sfat pentru antreprenorii aspiranții și iată ce au răspuns ele:
Lucia:
”Să știe că nu există o ”Mare carte a Cunoașterii” cu care te naşti în braţe și e normal ca la început să nu știi, să te lovești de lucruri. Înveţi iar data viitoare va fi mai puțin dureros.”
”Nu poți să deschizi o afacere într-o doară, este nevoie de mult pragmatism și focus pe lucruri cu adevărat importante.”
”Pentru designerii la început de drum: acordă-ţi timp şi spaţiu şi înţelegere, să te joci până îți definești stilul, estetica. Fii exigent cu tine însuţi, dar nu aspru. Pentru că e o continuă explorare şi altfel rişti să te epuizezi din prima clipă.”
Tea:
”Să-și pună toate ouăle într-un singur coș, apoi să nu scape coșul din vedere nici o clipă! Să estimeze foarte bine cheltuielile, să discute cu alții din branșă, să facă planuri pe mai multe scenarii: și de cheltuieli, și de sustenabilitate (chiar dacă nici unul nu o să se întâmple - și cel mai probabil asta va fi situația - dar măcar îi oferă o flexibilitate mentală). E important să-ți dai seama că poți muta coșul cu ouă. După ce estimează foarte bine cheltuielile, să adauge 30% pentru neprevăzut.
Apoi, la nivel personal, să facă ceva în care crede, care să-l bucure suficient încât sacrificiile să i se pară un mizilic și să-și stabilească clar ordinea priorităților.
Să nu se bazeze pe faptul că se va putea susține doar din relațiile lui: să aibă un plan pentru găsirea continuă de clienți noi, să investeacă în promovare, să nu facă "cadouri" și să nu arunce "good money after bad money" (bani buni după bani pierduți într-o investiție proastă). Este important să iți păstrezi flexibilitatea, să știi că ai mereu o alegere - chiar dacă la prima vedere te simți constrâns.”
Și-am încălecat pe-o șa
Și v-am spus poveste-așa.
Spor în antreprenoriat!
Spor în antreprenoriat!
Un articol la fel de delicat ca autorul, l-am citit pe nerasuflate. Ce urmeaza?
RăspundețiȘtergereMultumesc :). Urmează să mă țin de cuvânt, bineînțeles.
RăspundețiȘtergere