Ucenic în arta vindecării, schimb tolbă mică pentru una mai mare

    Febra este bună. Până la un punct.

    Privind cu ochi de microscop ce se întâmplă într-un corp invadat de popoare migratoare invizibile, pe care le resimțim ca boală, aș vedea probabil un câmp de luptă incendiat. Febra pârjolește armatele microbiene dinăuntrul nostru și ajută celulele albe să se înmulțească pentru a curăța intrușii. Ca răspuns imun al corpului în stare de asediu, febra impune ”legea marțială” eficient.
    Dar oamenii o opresc adeseori cu paracetamoale înainte să-și facă treaba sau să devină periculoasă – din frică ori comoditate. E ca și cum ai dezactiva fire-wall-ul și ai pofti armatele infecțioase de minioni malefici să prolifereze nestingherite: ”Poftiți băieți, poftiți!”
    

    Care e legătura dintre povestea cu boala și lucrurile musai de făcut înainte să sune ceasul?

    Păi simplul fapt că am ajuns la epifania că febra nu este doar un bau-bau periculos, ci poate fi un aliat, sau că de alergiile comune scapi cu câteva picături de macerat de coacăz, că bitterul medicinal și sarea încălzită sunt cei mai buni prieteni ai omului pe vreme rece, alături de restul remediilor prietenoase pe care le-am adăugat în tolba mea – lucrurile acestea mi-au adus beneficii mult mai mari decât ascultând de medici care prescriu antibiotice la orice răceală.

    Dap, eu sunt vraciul familiei pentru toate neplăcerile mucoase, înțepenite, scărpinăcioase etc. cu care suntem binecuvântați rând pe rând. Uite așa a ajuns "tolba mea de vraci" să geamă de știință! Ce misiune poate fi mai serioasă decât să-mi perfecționez cunoștințele pentru astfel de zilele negre și nopți albe? 

   Dar cel mai important lucru pe care l-am realizat după un timp, pe propria-mi piele, este că bolile se instalează de multe ori în culcușul pe care-l pregătim cu grijă pentru ele - prin ignorarea semnalelor propriului corp, a nevoilor noastre, prin tergiversarea rezolvării conflictelor în care ne angrenăm și care încep la un moment dat să se manifeste fizic.